CRITICE

	CRITICI (SI CONFRATI) DESPRE ALEXEI RUDEANU
	In volume (cronologic):

Marian POPA: "ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DE AZI PE MÂINE" - 2001

"Bizar anti-talent"

Laurentiu ULICI: "LITERATURA ROMÂNA CONTEMPORANA"

Editura Eminescu, 1995

"Creator de atmosfera si de personaje consistente, Alex.Rudeanu e un prozator care scrie cu mult mai bine decât ar lasa sa se inteleaga locul modest pe care il ocupa in atentia contemporanilor."

Mircea IORGULESCU: "SCRIITORI TINERI CONTEMPORANI"

Editura Eminescu, 1978

"Spre o proza obiectiva, cu aspect aproape documentar, a evoluat Alexei Rudeanu, ramânând totusi fidel proiectiei intr-un plan simbolic a naratiunii".

Sorin Titel:
"PASIUNEA LECTURII"

Editura Facla, 1976

"Nimic fulminant, extraordinar,nu se intâmpla in romanul FOCUL RECE al lui ALEXEI RUDEANU, si totusi cartea se citeste pe nerasuflate, lectura e captivanta (...)"

Constantin MATEESCU: "MEMORIAL DE LECTURA"

Editura Litera, 1972

"EXILUL PISICILOR", carte stranie, confirma un talent iesit din comun".

In periodice (alfabetic si selectiv):

Vasile AVRAM ("Transilvania",nr.5/1980): "Alex.Rudeanu este un stilist redutabil: fraza are greutatea mierii, curge dens si rotund prin multimea detaliilor de o extraordinara plasticitate, croieste adevarate sanctuare pentru desfatarea expresiei, cunoaste voluptatea imperecherii fruste a cuvintelor in binomul cel mai potrivit pentru transmiterea unei idei: naratiunea din FRATELE NOROCOS clocoteste de viata".
Constantin BLANARU ("Tribuna", nr.11/1003/1976): "Ceea ce socheaza in PIETRELE ACESTEI CASE este formula adoptata. Am intâlnit-o in literatura actuala, la Zaharia Stancu, Marin Preda, Nicolae Velea si altii. Aspectul de unicitate la Rudeanu il da indrazneala de a interfera intim personajele cu realitatile Bucovinei (...)"
Nicolae Dan FRUNTELATA ("Luceafarul", nr.7/1989): "O carte buna este CORABIA DE PIATRA a prietenului Alexei Rudeanu, scriitor solitar, neinclus in marile circuite ale criticii, prezenta discreta, romantic pagubos care vinde de multi ani, cu truda multa, blana ursilor din padurile bucovinene... E din stirpea rara a celor ce stiu sa scrie povesti amare si adevarate, care au puterea sa mearga "pe firul apei", fara a se da altceva decât sunt... Vom spune doar, inca o data, ca am avut bucuria unei carti care se citeste intr-o noapte".
IOAN HOLBAN ("Cronica", nr.15/1982): "Adevaratul personaj al povestirilor lui Rudeanu din BLANA URSULUI DIN PADURE este insa casa: ea participa la "judecata si hotarârile oamenilor", tainele ei sunt si ale lor, parintii incercând sa-si invete, mai intâi, copiii ce este casa... Despre casa din Ciutacu a familiei Candrea, sau despre aceea a lui Mertz, construita cu lemn bucovinean, trebuie sa relateze "martorii" lui Alex.Rudeanu (...)"
RADU MARES ("Tribuna", nr.7/1974): "Alexei Rudeanu a debutat in 1969 cu EXILUL PISICILOR. In acest volum de povestiri se gasesc toate semnele unei autentice inzestrari narative, cristalizate sub zodia lui Sadoveanu si Hemingway, maestri indiscutabili ai autorului. Rudeanu stie sa povesteasca cu rabdare, sa acumuleze episoade fara a greva ritmul, pe un ton pasionat, mereu captivant... Concomitent cu un Sorin Titel, de pilda, Rudeanu impunea (azi faptul e limpede) prin siguranta scriiturii, printr-o bogata experienta care devine adevarata substanta a cartii sale..."
GEORGE PRUTEANU ("Convorbiri Literare", nr.11/1973): "La ancheta despre "conditia scriitorului de provincie" a revistei Tribuna, unul din cele mai senine raspunsuri, mai lipsite de complexe si revendicari mocnite, era cel al prozatorului Alexei Rudeanu... Vad in Rudeanu un viitor scriitor aspru,cu reusite in linia comportamentismului sprijinit pe o rara maleabilitate stilistica".
SORIN TITEL ("România literara", nr.48/1982): "Temele si "obsesiile" prozei lui Alex.Rudeanu primesc, in BLANA URSULUI DIN PADURE, o pregnanta deosebita... Putem spune ca aceasta noua carte a sa, una dintre cele mai izbutite, ne da adevarata masura a talentului sau indiscutabil".

Judecatorul suprem - cititorul

Un "premiu de interpretare" pentru "PIETRELE ACESTEI CASE"

Nu este ce credeti. E altceva,ce s-ar putea numi "sa-ti fie drag scriitorul". Iar scriitorul poate obtine aceasta sublima iubire daca la rândul sau dovedeste ca isi iubeste eroii pe care-i inventeaza si despre care scrie. Pe scurt, cartea asta s-a nascut dintr-o relatare reala, despre fapte reale, traite de un personaj la fel de real. Dumnezeu sa-l aiba in paza pe acest bucovinean."Premiul" l-am primit, uluit, la câtiva ani dupa aparitia cartii, cand l-am vizitat acasa pe personajul meu. Toata familia i se adresa cu numele fictiv din roman ! Iar membrii familiei isi insusisera si ei toate numele imaginare cu care i-am botezat, folosind atât de firesc aceste apelative, incât m-am intrebat daca nu cumva imi joaca o farsa. Nu jucau. Ei "traiau" pur si simplu ca-n cartea pe care o inspirasera...

"PREMIUL DE EXCELENTA"
atribuit de un regiment de aviatori români

"A vinde castraveti gradinarului" mi s-a parut totdeauna pacatul de neiertat pentru un prozator. In CORABIA DE PIATRA, eroul meu este un ost pilot de cursa lunga care povesteste câte ceva din viata lui de aviator. L-am rugat pe bunul meu prieten Doru Davidovici - zburator profesionist pe supersonic si prozator iubit de o generatie intreaga de cititori tineri - sa-mi citeasca manuscrisul inainte de a-l preda. Mi-a promis ca mi-l aduce peste o saptamâna. Au trecut doua, trei, patru, cinci saptamâni - ne intâlneam deseori, dar venea mereu fara cartea mea. Când mi-a adus manuscrisul, era ferfenita. Doamne, am zis, era ultimul meu exemplar ! Unde l-ai botit in halul asta ?! "L-a citit tot regimentul, mi-a explicat pe tonul lui calm, fii linistit, baietii au intrebat câte mii de ore ai zburat..."